“Ce trebuie să fac să învăț la tobe?”, “Ce trebuie să știu despre tobe?”, “Cum învăț să cânt la tobe?” - sunt întrebări pe care le primesc în fiecare sîptămână pe mail sau la telefon de către numeroase persoane curioase.

În cazul tobelor sunt necesare câteva calități: simțul ritmic (urechea muzicală), determinarea, munca (studiul individual) și multă răbdare.

Cântatul la tobe (chiar și de hobby) presupune multă răbdare. Multă lume vine la curs cu impresia că e un instrument ușor și pleacă dezamăgiți după prima ședință, când conștientizează cât e de muncă. Mai sunt cazuri când la intrebarea pe care o pun multora “De ce vrei să te apuci de tobe?” primesc răspunsuri precum: “am impresia că e foarte ușor” sau “am încercat chitara și e grea așa că am venit la tobe că pare mai simplu”.

A învăța să cânți la tobe este diferit de a învăța să înoți să zicem, sau de a învăța să conduci. În cazul șofatului, dupa 30 de ore îți poți lua carnetul și poți conduce mașina în trafic, iar în cazul înotului, în 30 de ședințe poți învăța să te ții la suprafață și chiar să te descurci, în ambele cazuri, fără a te mai pregăti suplimentar acasă. Din păcate, în cazul tobelor, dupa 30 de ședințe nu poți să te urci pe scenă și să concertezi. În ceea ce privește chitara să zicem (la nivel de hobby), după câteva ședințe înveți câteva acorduri și poți cânta multe melodii din genuri muzicale diferite. La tobe, după câteva ședințe, abia reușești să ții bețele în mână corect sau să lovești cu piciorul în toba mare.

Simțul ritmic (urechea muzicală) reprezintă capacitatea unei persoane de a percepe just și de a reproduce în mod exact sunetele muzicale. Dacă acest lucru lipsește va fi mai greu să poți studia acest instrument. Urechea muzicală nu înseamnă același lucru cu a avea voce. Putem considera vocea un instrument de sine stătător și este normal în multe cazuri să ai ureche muzicală, dar să nu ai voce.

Urechea muzicală este și ea de mai multe feluri: dezvoltată, medie sau mai puțin dezvoltată. În cazul în care vrei să te apuci de tobe însă nu ai o ureche muzicală dezvoltată, acest lucru se poate compensa prin mult studiu individual. Urechea muzicală se testează la cursurile de tobe la prima ședință prin diverse exerciții de reproducere a ritmului, exerciții de coordonare care se execută atât cu mâinile, cât și cu bețele.

Studiul individual este componenta cu cea mai mare importanță atunci când studiezi tobe. Urechea muzicală te ajută să progresezi repede, însă la un moment dat tot va trebui să exersezi. Profesorul la fel, îți arată, îți explică, te face să înțelegi, însă nu poate exersa în locul tău. Este recomandat să îți stabilești un obiectiv pe termen scurt și pe terment lung. Obiectivul poate fi, să zicem, învățarea unei melodii, unui stil muzical anume (rock, hip hop etc), a unui solo de tobe etc. Vă pot da exemplul unui elev care a venit la mine în anul 2012 și mi-a spus foarte hotărât: “scopul meu este ca în 2 ani să învăț 20 de melodii”. Este foarte important ca studiul individual să se desfașoare în fiecare zi. Vei fi mai câștigat dacă exersezi în fiecare zi 20 de minute, decât dacă exersezi doar o zi pe săptămână timp de 2 ore. Încearcă să îți construiești un program realistic de studiu și nu unul utopic. Spre exemplu, dacă lucrezi, ai familie, copii și implicit o grămadă de responsabilități, este logic că nu vei putea studia 3 ore pe zi. În ceea ce privește studiatul, acesta poate include foarte multe lucruri: melodii, teorie muzicală, ritm, rudimente, accente, tehnica mâinii sau a piciorului, pedala dublă, învățarea breakurilor, creșterea și îmbunătățirea vitezei, lucrul cu metronomul etc.

Am lăsat la urmă răbdarea și determinarea pentru că aceste 2 calități pot fi esențiale în abordarea unui instrument. Îți trebuie o răbdare de fier pentru a exersa același sau aceleași lucruri (cum ții bețele în mână, cum lovești în tobe, cum acționezi pedalele etc) până ajungi să le stăpânești și se întâmplă după o perioadă să ajungi într-un punct în care ai senzația că nu ai să reușești niciodată să bați la tobe cum trebuie sau că nu vei progresa niciodată. Trebuie doar să continui să exersezi aceleași lucruri în fiecare zi până vei ajunge să le stăpânești. Este o rutină zilnică de exerciții care trebuiesc făcute de zeci, sute și mii de ori. Vedem în videoclipuri, concerte sau în workshop-uri că toboșarul X învârte bețele în timp ce cântă sau că toboșarul Y face nu știu ce mișcare nebunească în timpul soloului de tobe. Oamenii aceia și-au rupt mâinile studiind (metaforic vorbind), au stat și au studiat la sala de repetiție de sute și mii de ori mișcarea până au învațat-o și după ce au învățat-o, au mai studiat-o de mii de ori pentru a o putea face în concerte cu siguranță și fără ezitare.

Ca o concluzie, cred că orice viitor toboșar trebuie să aibă un minim din toate calitățile enumerate mai sus pentru a ajunge la un nivel decent. Studierea acestui instrument este un lucru de durată, diferit față de alte domenii de activitate, însă satisfacțiile sunt foarte mari și cel mai frumos lucru este să fii pe scenă cântând alături de trupa ta în fața publicului.